Cu excepţia maladiilor provenind din cauze accidentale,

otrăvire (plumb, arsenic, etc), din microorganisme extrem de

virulente, malformaţii congenitale, majoritatea bolilor cunoscute

îşi au originea direct sau indirect într-o alimentaţie incorectă”.

(Dr. W. Kollath)

Bolile de care suferă omul, urmare a civilizaţiei,

iau naştere mai ales prin intermediul alimentaţiei

şi pot fi vindecate tot numai pe calea unei alimentaţii corecte”.

(Dr. H. P Rusch)

Aditivii alimentari

 

Majoritatea produselor alimentare conţin aditivi (cunoscuţi sub denumirea

generica de „E”-uri), care conservă, dau culoare, formă, spumează şi mai ales dau

aroma în mod artificial, făcând astfel produsul atrăgător şi vandabil timp

îndelungat.

“Produsele alimentare cu termen de garanţie de un an sau doi nu sunt o raritate. Nu

ne putem aştepta ca un produs atât de vechi să fie bun pentru organismul nostru,

chiar dacă el are autorizaţia sanitară pentru a fi comercializat. Este suficient să ne

gândim că o maioneză se alterează în mod normal foarte repede (în 24 sau maxim

48 de ore), deoarece ea constituie o hrană foarte bună pentru bacterii. Vă puteţi

închipui cât de hrănitoare poate fi o maioneză din conservă, care a fost produsă

acum o lună, a fost păstrată la temperatura camerei şi care nu are semne evidente

de alterare deoarece are atât conservant încât bacteriile nu pot trăi hrănindu-se cu

ea. Oare de ce corpul uman s-ar putea hrăni cu aceeaşi substanţă, cu aceeaşi hrană

moartă pe care bacteriile o refuză?”

Întrebare pe care o adresează ing. Leonard Radut,

director al Laboratoarelor Genna

 

Cercetătorii spun ca aditivii alimentari sunt substanţe chimice de sinteză şi,

deoarece ele nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din

alimentaţia noastră. Impactul E-urilor asupra organismului este devastator,

deoarece ele nu sunt recunoscute şi acceptate de către acesta. O substanţă

străină, afirmă medicii, nu poate fi administrată timp îndelungat fără a produce

efecte secundare. Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic

produce în organismul uman un bombardament asupra organelor interne,

provoacă distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge să producă anticorpi

peste măsură, folosindu-i împotriva propriului organism), precum şi o serie de

tumori maligne şi benigne.

Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări

Alimentare, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Forestiere, consideră că

incidenţa alarmantă a unor forme de cancer este strâns legată de avalanşa

produselor alimentare bogate în E-uri nocive, consumate frecvent de români. De

asemenea, E-urile periculoase sunt „vinovate” de răspândirea bolilor

cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor.

 

„Una este sa mănânci un măr şi cu totul altceva este să bei un compot de

mere conservat cu aditivi”, semnalează prof. dr. Mencinicopschi. Domnia

sa atrage atenţia, totodată, asupra mezelurilor, în special asupra

parizerului, crenvurştilor, băuturilor răcoritoare şi preparatelor conservate

cu substanţe chimice (în special supele la plic sau alimentele afumate).

Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea în rândul

populaţiei globului, cauzată de consumul alimentelor îmbogăţite cu

substanţe artificiale, se afla pe locul al III-lea, după consumul de droguri

şi medicamente şi după accidentele de circulaţie.

Conform raportului Comisiei Naţionale de Oncologie – 2000, în România

cancerul este într-o creştere alarmantă şi se estimează că această afecţiune

va deveni în scurt timp „boala mileniului III”, împotriva căreia nu există

încă premisele că se va descoperi un antidot. Cancerul este, fără îndoială,

o consecinţă. Chiar dacă nu au fost descoperite în totalitate cauzele acestei

boli ucigătoare, cercetătorii au reuşit să contureze trei dintre acestea:

poluarea, tutunul şi alimentaţia. Cea din urma, potrivit unor studii recente,

pare a fi una dintre cele mai importante cauze ale apariţiei cazurilor de

cancer.

 

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se înţelege orice substanţă

care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este

ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a

cărui adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în

decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament şi

ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componentă a lor.

In listele internaţionale (ca şi în cea naţională), aditivii sunt clasificaţi în 25 de categorii şi

numerotaţi specific:

coloranţi – pentru a schimba sau a da culoare; E100-E182

conservanţi– substanţe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin protejarea

lor împotriva alterării produse de microorganisme; E200-E297

antioxidanţi – substanţe care prelungesc perioada de păstrare a alimentelor prin

protejare împotriva oxidarii (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii); E300-E390

emulgatori – asigură un amestec omogen între apa şi grăsimile alimentare; E400-E496

săruri de topire E400-E496

agenţi de îngrosare– substanţe care au capacitatea de a mări vâscozitatea produselor

alimentare; E400-E496

agenti de gelifiere– substanţe care permit şi care ajută la formarea gelurilor; E400-E496

stabilizatori– substanţe care fac posibilă menţinerea proprietăţilor fizico-chimice ale

alimentelor, menţinând omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.; E400-E496 agenti de gust (aromatizanti) – se împart in trei categorii: a) substante aromate

naturale – se obţin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii

prime de origine vegetală sau animală; b) substanţe identic naturale – sunt identice

din punct de vedere al compoziţiei cu aromele naturale, componentele fiind

obţinute prin sinteză; c) substanţe artificiale – se obţin prin sinteză, având structura

şi compoziţia diferite de cele naturale; E600-E640

acidifianţi – substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust

acru; E300-E390 agenţi antiaglomeranţi – E500-E580

amidon modificat – E1400-E1450

edulcoranţi (îndulcitori) – substanţe (altele decat zaharul) care se utilizează

pentru a da gust dulce alimentelor; E900-E999

substanţe de afânare – substanţe care contribuie la creşterea volumului

alimentelor fără a modifica valoarea energetică; E400-E496

antispumanţi– se folosesc pentru reducerea şi prevenirea spumei; E500-E580

agenţi de suprafaţă şi albire-E900-E999 / E1500-1520

agenţi deîntărire-afermisanţi – E500-E580

umectanţi – E1200-E1202 / E1400-E1450 / E1500-E1520

enzime E1100-E1105

Sursele aditivilor

Aditivii alimentari sunt substanţe mai rar extrase din materii prime naturale, de cele mai multe

ori fiind de sinteză şi în acelasi timp relativ neconventionale.

Intre aditivi, aromatizanţii alimentari cuprind substanţe naturale sau sintetice foarte variate.

Aromatizantii sintetici sunt admişi numai pentru aromatizarea produselor zaharoase, de

patiserie, îngheţată, ciocolată, margarină, băuturi alcoolice distilate şi altor produse conform

normelor de igienă.

In ceea ce priveşte coloranţii alimentari, aceştia pot avea atât surse naturale cât şi artificiale.

De exemplu, în familia coloranţilor galbeni întâlnim:

– E100, Curcumina, are o sursă naturală şi anume şofranul de India

– E104, Quinolina, are o sursă artificială şi anume gudronul sintetic de huilă

– E102, Tartrazina, produs chimic ce are ca sursa colorant Azo

– E107 sau Galben 2G, produs sintetic avand ca sursă atât gudronul sintetic de huilă cât şi

colorantul Azo

– E110, Galben Floarea Soarelui, produs sintetic având ca sursă atât gudronul sintetic de huilă

cât şi colorantul Azo.

In familia coloranţilor roşii, întalnim:

– E120, acidul carminic, obtinut din surse naturale şi anume din crusta insectelor gestante

– E122, E123, E124, E127, E128 au surse sintetice fiind obtinuţi din gudronul sintetic de huilă

şi colorantul Azo

In familia coloranţilor albaştrii:

-E131, E132, E133 au ca sursă naturală gudronul de huilă

Sunt folositi ca şi coloranti alimentari naturali: carotenul, xantofila şi clorofila.

Coloranţii artificiali au o mare putere de colorare, sunt relativ mai ieftini decât cei naturali, uşor

de păstrat şi de întrebuinţat.